luni, 30 august 2010

Costinesti 2010.

Pentru ca tot am zis in postarea anterioara ca am fost la Costinesti m-am gandit ca ar fi bine totusi sa povestesc ce am facut in saptamana aia. Am plecat pe 16 iulie pe la 7 jumate. M-am trezit in dimineata aceea pe la vreo 6 si ceva si uitasem ca plec la mare si eram nervaoasa si nu intelegeam de ce m-am trezit asa devreme pana cand mi-a zis mama:"Grabeste-te ca pierzi trenul si nu mai ajungi la mare.". Acea replica a fost ca un dus rece pentru mine. M-a trezit imediat si am realizat ca eu mai am putin si ajung la Costinesti pentru o saptamana. Desi nu aveam foarte multe ore dormite ma simteam atat de bine ca plec incat aveam atata energie acumulata in mine de zici ca dormisem 2 zile si 2 nopti fara oprire. M-am intalnit cu Madu si cu Ambra care stateau cu bagajele in fata masinii si asteptau sa vin cu mama ca sa plecam la gara. Ne-am urcat frumos in masina si hai sa mergem. Ttt drumul m-am certat cu mama ca de ce mi-am pus esarfa si ochelari cand afara nu era soare si nici frig. -_-" Ajunse in gara ne-am intalnit cu Laura. Am asteptat vreo 20 de minute pana sa vina trenul. Cand l-am vazut eram sigura ca nimic nu se mai poate intampla, noi plecam pentru o saptamana fara nicio persoana care sa ne futa filmul. Aproape tot drumul am fost linistite, erau niste baietii care tot radeau. In momentul cand baietii aceia au incetat ne-a apucat pe noi si pana in gara la Constanta nu ne-am oprit din ras. La un moment dat observam persoane care radeau cu noi. Ajunse in gara la Constanta am avut acelasi sentiment pe care l-am avut de 1 mai. Ne-am dus grabite sa luam un microbuz care sa ne duca in Costinesti. Din momentul acela noi am inceput cu stangul. :))) I-am zis acelui om sa ne lase la capat de linie. Omul ne-a lasat la intrare in Costinesti iar noi trebuia sa ajungem tocmai la mama naibii. La 12 dupa-amiaza pe o caldura infernala noi caram de niste bagaje de vreo 5 kg si injuram de fiecare data cand venea cineva si ne intreba:"DORITI CAZARE?". Intr-un final am ajuns la vila si ne-am cazat. Imediat schimbarea si hai pe plaja ca nu se mai putea. :)) Acolo ne-am intalnit cu Oana din Brasov care era si ea venita la Costinesti in aceeasi perioada cu noi. In ziua aceea era concert Parazitii in Tineretului si am zis ca mergem dar ne-a zis Oana sa mergem si prin White Horse asa ca am mers si pana acolo. La inceput ne simteam aiurea, aveam impresia ca nu-i de noi aici dar dupa ce am vazut ce faina e lumea si ca berea si tequila erau 3 lei ne-am dat seama ca de acolo nu ne mai scoteau decat cu forta. Pe la vreo 12 jumate-1 dupa ce ne-am ametit complet am zis sa mergem noi la concert. La ce batuti in cap eram la ora aia ne-au zis unii ca au cantat deja Parazitii si noi am pus botul si am plecat la o petrecere moka dupa plaja. Pe la 3 m-am dus cu Oana sa fac o baie in mare si dupa hai acasa. A doua zi concert Spike si Guess Who in Tineretului. Stiam ce vom face in noaptea aceea. Iar plaja, iar mancat, iar facut baie, iar mers in White Horse si imbatat, iar mers in Tineretului. Dupa ce am stat pana pe la vreo 3 dimineata auzind doar:"This is crazy ! DJ MOSSANO !" au aparut si baietii pe scena care au facut atmosfera. In a3a zi n-a mai fost niciun concert asa ca am stat doar in White Horse si am baut. :))) In a4a zi aflam ca este concert Grasu XXL. Din nou stiam ce vom face in noaptea aceea. Dupa ce ne-am dus in White Horse am zis sa mergem in Tineretului. Ajunse acolo iar auzim:"THIS IS CRAZY ! DJ MOSSANO !". Please, kill me ! La fel, pe la vreo 3 apare Grasu pe scena alaturi de Vlad care canta cu el. Mitza era la platane, n-avea probleme. Pot sa zic ca dupa concertul lu' Grasu am ramas cu o voce jos palaria. :))) Ma auzeam doar eu si.. eu. :D In a5a zi a trebuit sa plecam de la vila unde stateam si ne-am cazat in alta parte. Ziua aia pot sa zic ca mai mult am dormit-o. Deja banii se duceau ca la mama acasa. :))) N-aveam bani nici de o paine ce-i drept. Mancam biscuti. N-aveam apa si eram moarte de sete asa ca le-am luat unei familii apa din frigider ca noi deja nu mai suportam apa de la canal. :| x_x In ultima zi ne-am dus la plaja pentru ca nu vroiam sa regretam dupa aia ca n-am profitat de ultima zi de plaja. Dupa ne-am facut bagajele si am plecat spre Constanta. Deja nu mai aveam deloc bani. Aveam bani doar de bilet de tren. Ne-am luat noi repede bilete de tren si ne-am dus pe peron. Aunge trenul, ne plimbam vreun sfert de ora prin tren ca nu ne gaseam locurile, dam peste o usa de care trebuia sa tragem ca sa reusim sa trecem. Pana la urma ne gasim locurile si cand am zis ca totul s-a rezolvat i se face unui mos rau. Se ridica ala frumos, iese din compartiment si dai si vomita. Toata lumea se uita la el gen:"Omg ! Saracul mos. Ce scarbos !". Dupa ce a trecut si faza dezgustatoare cu mosulica mi-am pus ochelarii la ochi cu intentia de a ma uita pe geam. Din pacate m-am uitat doar 5 minute ca celelalte 2 ore le-am cam dormit. Ajunse in Braila ne-am dat seama ca am revenit la normal. Ca vom face ce am facut si pana acum. :)

P.S:Sa fugiti de masinutele tamponate din parculetul de distractii ! Provoaca dependenta ! Am dat aproape 50 de lei pe masinutele alea. -_-"
P.P.S:Nu va ganditi sa va faceti tatuaje acolo ca va luati teapa. Mi-am facut eu crezand ca va rezista 3 luni dar cu adevarat a rezistat 3 zile. :)

:)


Bun, a trecut si vara.Ma rog, nu a trecut, mai este o zi. Deja au inceput ploile etc. Te uiti la fetele oamenilor si toti sunt gen:"Wake me up when september ends.". Ma obisnuisem cu caldura infernala de zi cu zi, trezitul pe la 3 dupa-amiaza. Acum se schimba incet totul. Ne reorganizam timpul si in acelasi timp viata. Sambata macar am majorat si pot sa zic ca ma voi distra si voi uita ca a venit toamna, ca suntem in septembrie. As minti daca as spune ca nu-mi place toamna. Recunosc, imi place. Toamne are si partile ei bune. Nu pot sa zic acum cand vad ca s-a sfarsit vara ca am lasat-o sa treaca pur si simplu fara sa ma bucur de ea macar putin. Am facut tot ce mi-a stat in putinta. :) M-am distrat atat cat mi-am permis. De putut am putut atat cat am vrut eu. Am mers o saptamana la Costinesti. Saptamana aceea va ramane in istorie. Tot ce am fi putut face intr-o vara intreaga noi am facut intr-o singura saptamana. Ne-am adunat toata energia si am aruncat-o pe toata la mare. Da, mi-am pierdut si diverse lucruri la mare. Unele mai importante, altele mai neimportante. A urmat 15 august unde am avut grija sa ne distram. Ma rog, altii chiar s-au distrat insa altii n-au mai fost in stare sa ajunga acasa singuri si au fost nevoiti sa ceara ajutor. :)) Imi pare rau ca s-a terminat asa de repede vara. Totusi, sunt constienta de faptul ca si toamna se va anunta la fel de faina precum vara. Nu stiu daca in cazul tuturor dar am un sentiment ca in cazul nostru asa va fi. :) Ne facem planuri, le ducem la capat. Acum nu mai avem interdictii, nu mai apar obstacole care sa ne faca sa ne bagam unghia in gat pana la ultimul deget. :) Acum ce vrem asta facem. Am trecut a11a. E aiurea ! Parca ieri intram la liceu si cunosteam noii profesori. Acum mai avem putin si plecam la facultate. Trece timpul asta a naibii de repede, nici nu-l simti. Revelionul se face la Brasov. S-ar putea sa ajungem de 2 ori la Bucuresti anul asta. :) Nu-i cine stie ce chestie dar totusi merita sa mergem acolo, avem un motiv intemeiat. :) Pot sa zic ca vara asta chiar ne-a schimbat pe toti. Cel putin pe mine m-a schimbat. :) Am invatat sa pretuiesc ce am langa mine, sa profit de orice moment al zilei sau al noptii de parca ar fi ultimul. :)

P.S:Am o musca pe monitor care am impresia ca-i atrasa de litera "a" ca doar pe ea sta. o.O

duminică, 11 iulie 2010

marți, 4 mai 2010

Bun,a trecut 1 mai.

Da,deci a trecut 1 mai.Weekendul pe care banuiesc ca oricine si l-ar dori.In care totul iti este ca pe roate.Asa a fost la mine.Jur,as fi vrut sa nu se mai termine niciodata.O sa povestesc cap coada tot ce s-a intamplat.Pai,vineri merg cu Madu la agentia CFR.Amandoua emotionate,sperand sa gasim bilete si sa n-avem probleme.Ajungem acolo.Era o femeie care dorea ba la Pausa,ba la Bucale,ba la Constanta.Nici ea nu stia sigur unde dorea sa ajunga.Am trecut peste,pleaca femeia aia si cerem biletele.Aflam de la femeia de la agentie ca suntem norocoase si ca sunt printre ultimele bilete.Am rasuflat linistite stiind ca pana acum totul a mers ca pe roate.Asteptam cu nerabdare toate 3 ca sa se faca 5 dimineata si sa incepem sa ne pregatim de mers la gara.Cu multe emotii,ne culcam cu chiu cu vai si ne trezim entuziasmate la 5 dimineata.Ne pregatim si ne intalnim in fata la masina mea.Ne ducea mama la gara,desigur.:)) Btw,chestia cu mama a fost ca o paranteza.Ajungem in gara,vine trenul.Ne urcam nerabdatoare in tren si ne asezam la locurile noastre.Pleaca trenul.Era clar,mergeam la mare!In tren ne-am pus sa jucam macaua pe pedepse.Foarte funny cand pierzi si esti pusa sa faci ca o maimuta pe hol sau sa mergi in 4 labe iar controlorul sa fie in spatele tau.Trecand peste toate astea,ajungem in Constanta.Coboram din tren si ne dam pentru a mia oara seama ca am ajuns la mare si ca o sa fie bestial.Ma opresc frumos sa-mi fumez tigarea si dupa ne urcam intr-un maxi taxi care ne duce la Mangalia.Ajungem la Mangalia,mai emotionate si mergem la femeia la care trebuia sa stam.Ne schimba,mancam si mergem pe plaja.La 12 ne intalnim cu Adrina(Mitz:x).Super tare tipa.Mergem la ea acasa,ne cunoaste maicasa si imi iau o mare teapa cand primesc o clatita care avea finetti si ceapa in ea.Trec si peste chestia asta si ne ducem in Vama.Acolo ne-am plimbat,am baut,am fumat.Realizam ca trebuie sa plecam acasa ca mai tarziu plecam in Tan-Tan.Fuga la maxi taxi.Ajungem mult prea devreme.Mergem la ruine si iar pe plaja.Dupa,ne ducem acasa.Dush,schimbat,mancat si gata.Plecam spre Tan-Tan.:x Ajungem in Tan-Tan cu chiu cu vai.Am gasit un taximetrist care stia Mamaia cum stiu eu Grecia.8-| Adica mai deloc.Pana la urma ajungem in Mamaia,club Tan-Tan,dar aflam ca este prea devreme asa ca ne decidem sa ne plimbam prin statiune.Plimbandu-ne suficient dam peste o tipa care impartea pliante cu Tan-Tan.I-am cerut cateva si am inceput sa impartim si noi ca sa treaca timpul.Dupa ce am terminat de impartit pliantele ne-am dat seama ca putem intra in club.Intram si realizam ca acum incepe distractia.Dansam,radem,cantam pana cand incep sa apara pe scena Grasu XXL,JJ.Apropo,JJ rullz.:D La putin timp dupa aceea aflam ca cineva a dat cu spray paralizant in club.Trecem peste si ne intoarcem la locurile noastre si incepem sa dansam.Peste putin timp apare Vlad(Agresiv)pe scena.Chiar daca au fost unele probleme tehnice,nimeni nu a tinut cont.Apare dupa aia pe scena Grasu XXL care incepe sa faca atmosfera.Dupa apar Maximilian,Spike,Mitza.Nimeni nu stia unde este Guess Who.Dupa putin timp apare si Guess Who pe scena si concertul poate incepe.Dupa concert,ne-am dus si am facut poze cu Spike,Guess Who,Grasu XXL si Alex.Dupa toate astea,am zis sa mergem pe plaja sa vedem rasaritul.Plec la magazin si cand ma intorc ii vad pe cei de la OkapiSound tot pe plaja.Am zambit cand am vazut ca si ei sunt pe plaja,dar am mers mai departe vazandu-mi de treaba mea.La putin timp dupa ce ajung si eu langa fete,vin si ei langa noi.Vorbim cu Grasu XXL si dupa toata discutia ma aleg cu o noua porecla,Nacho.:)) Dupa aia,ne intoarcem in Mangalia,dormim si ne pregatim de plecare.Desi ne-am fi dorit sa nu plecam,a trebuit sa o facem.Oricum,vine vara si n vom intoarce pentru mai mult timp. 8->

marți, 27 aprilie 2010

:)

N-am mai scris de ceva timp pe blog.Poate ca ar fi timpul sa mai imi fac simtita prezenta pe aici.Ce idioata a fost fraza aia.Eh,life's life.Cu cat cresti,cu atat realizezi ca ai tot mai multe probleme.Spun din proprie experienta.Am 2 la RELIGIE,referat,posibil sa am nota 2 la purtare sau sa fiu exmatriculata.Duc o viata "excelenta" din punctul asta de vedere.Observ ca am inceput sa ma departez de lumea cu care inainte ma intelegeam destul de ok.Si totusi,imi pastrez zambetul ala nenorocit pe buze.Pentru o chestie sunt fericita.Am motor!Acum astept sa inceapa vacanta de vara sa am timp sa fac scoala.Unii vor citi si vor spune:"Alta inmormantare?!"Hai zat!Astept 1 mai.Se merge la mare.Nu-mi pasa de mare,imi pasa ca o vad pe Mitz.Te voi pune la acatiste!Realizez ca tastez si cu cat tastez mai mult ideile imi dispar mai repede.O las moarta aici.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Heh.

N-am mai postat de ceva timp ceva pe blog.Totul merge ca pe roate.Din ce in ce mai bine.Avem cazare.\:D/Mergem la mare de 1 mai sigur sigur sigur.Mangalia,Vama,concert Spike si Guess Who.8->In viata mea n-am pus atatea emoticoane intr-o postare dar se intampla si la case mai mari.De ce nu sunt si eu pe 24 aprilie la Bucuresti?!De ce,ma,de ce?!Ouf ouf.:o3Eh,vine vara asa ca avem mult timp la dispozitie sa mergem la tot ce vrem.Ba,am planuri mari de viitor.Dupa ce fac 17 ani am de gand sa invat ca sa iau A si B.Din moment ce si ai mei sunt de acord ca sa dau A e clar ca totul e perfect.Pfff,m-am plictisit.

luni, 29 martie 2010

Prindeti ideea.

Toata lumea din blocul meu stia cine este Ugly (Uratul). Ugly era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca.
Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra lui Ugly. In primul rand, avea un singur ochi,iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol.
Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Ugly ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gatchiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.
De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Ugly, aveau o singura reactie: „Ce motan urat!”
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece.
Ugly reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el,ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare.
Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire.
Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.
Intr-o zi, Ugly si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei.
Acestia nu au raspuns frumos, iar Ugly a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a lui Ugly se apropia de sfarsit. Ugly statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.
Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere,m-am gandit eu.Apoi am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Ugly, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune.
In acea clipa am crezut ca Ugly era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea.

Ugly a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.

Ugly m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.